Articole

            In ultimii ani au luat amploare deosebita infractiunile care aduc atingere grava vietii private, de familie sau intimitatii persoanei, comise prin intermediul internetului (SMS, e-mail, retele de socializare etc.). Atacurile cibernetice prezinta un pericol social deosebit avand in vedere faptul ca sunt comise sub anonimat, din umbra, autorul lor fiind foarte greu de identificat.

            Infractiunile comise prin intermediul internetului prezinta un pericol social deosebit avand in vedere  faptul ca demnitatea, onoarea si imaginea unei persoane sunt considerabil lezate, deoarece computer-ul si conexiunea World Wide Web faciliteaza o intruziune mult mai profunda in sfera intima a persoanei agresate, prin expunerea nelimitata in timp si spatiu, fata de terti a unei imagini publice serios deteriorate.

            Gravitatea acestui gen de infractiuni consta in faptul ca, avand posibilitatea de a te adresa unui public nedeterminat, precum si capacitatea tehnologica de a te ascunde amplifica doza de curaj ,de a ”teroriza” pe cineva, profitand de protectia anonimatului cunoscand faptul ca internetul are vocatia de a fi un ”Hyde Park virtual”.

             Aceasta infractiune a fost incriminata in Noul Cod Penal prin infractiunea de hartuire prevazuta si pedepsita de art. 208 NCP, infractiune care are menirea de a raspunde necesitatii de a pedepsi aceste noi fapte aparute in practica. In lumina legislatiei actuale, infractiunea de hartuire poate fi comisa prin urmarirea persoanei sau supravegherea locuintei, a locului de munca sau a altui loc frecventat de partea vatamata si trebuie sa includa anumite elemente fara de care nu ar mai putea fi catalogata drept infractiune. Astfel, actiunile trebuie sa se produca in mod repetat si nejustificat (fara drept sau interes legitim), iar aceste comunicari (prin posta electronica, mesaje scrise prin intermediul telefonului) trebuie sa ii provoace victimei starea de temere.

            Asa cum am aratat mai sus, una dintre cele mai periculoase forme de hartuire este hartuirea prin intermediul internetului si/sau tehnologiei mobile cu ajutorul carora se poate provoca o vatamare psihica a altei persoane.

            Putem afirma faptul ca aceasta infractiune se desfasoara in doua etape si anume urmarirea cibernetica si hartuirea in sine. Urmarirea cibernetica reprezinta un control exercitat in domeniul virtual si implica actiuni repetate, care privite separat pot fi percepute ca nevatamatoare sau nu, dar cumulate, acestea duc la subminarea sigurantei persoanei si provocarea unor stari de anxietate.

             Hartuirea cibernetica imbraca diverse forme, cum ar fi: posta electronica, mesaje text nedorite, discursuri jignitoare prin site-uri de socializare, discursuri de incitare la ura, limbaj care denigreaza, insulta si ameninta  adresat persoanei vatamate. Amenintarile pot fi private sau publice, iar agresorii care se ascund sub masca anonimatului au acces permanent la victima, fara a i se restrange in vreun fel acest acces, ceea ce potenteaza efectele negative ale violentei.

            In momentul de fata exista blog-uri, conturi de youtube ori de Facebook, Instagram, Twitter, Snapchat create special pentru atacuri online, atacuri numite in societatea actuala ”cyberbullying”.

            Cyberbullying-ul este un termen englezesc care nu poate fi tradus direct in limba romana, insa se asociaza cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare si hartuire in mediul online. Acesta implica utilizarea tehnologiilor informationale si comunicationale pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat si ostil desfasurat de catre un individ sau un grup de indivizi, care este destinat sa aduca prejudicii altor persoane. Manifestarile care cad sub incidenta acestui fenomen sunt:

• barfa: emiterea in mediul online a unor declaratii speculative care denigreaza o persoana;
• hartuirea: postarea de mesaje publice, poze care pot afecta integritatea psihica a individului;
• urmarirea online: hartuirea intimidanta cu scopul de a aduce conflictul si in viata reala;
• trolling: provocarea unei persoane sa actioneze agresiv
• comentarii: postarea de afirmatii negative, denigrante la adresa unor persoane, a unor fotografii, clipuri video etc.;
• profiluri false: crearea de catre agresori a unor profiluri false care sub protectia anonimatului isi ameninta victimele sau folosesc identitatea victimei in raport cu alte persoane;
• sexting: distribuirea de materiale pornografice utilizand mijloace electronice de comunicatie.

          Datorita accesului nelimitat in timp si spatiu, cyberbullying-ul poate fi mai traumatizant decat formele traditionale de intimidare.

          Intimidarea cibernetica poate fi tratata si ca o problema civila, dar in cazul in care apar traume psihice care creeaza o stare de temere sau chiar sinucideri sau acte de violenta publica devine o problema penala.

          Victimele atacurilor cibernetice pot sa formuleze plangere penala pentru comiterea infractiunii de hartuire, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 208 NCP. De asemenea, acestea pot raporta ”atacul” administratorului site-ului respectiv pentru a bloca sau inchide acele conturi. La fel, pot fi raportate fotografiile utilizate pe retelele de socializare daca sunt publicate fara acordul victimei. In situatia in care administratorul site-ului nu blocheaza aceste postari, precum si comentariile la postari, acesta devine raspunzator pentru defaimarile aduse de comentatori si poate fi obligat la plata unor daune morale (hotararea Delfi AS c. Estonia 16 iunie 2015).

          Raportandu-ne la Constitutia Romaniei, in cazul unei calomnii sau insulte savarsite online vor trebui sa prevaleze dispozitiile art. 30 alin. 4 (libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine), coroborate cu cele ale art. 1 alin. 3 (demnitatea omului reprezinta o valoare suprema si este garantata), ale art. 21 (liberul acces la justitie si imposibilitatea ingradirii legale a acestuia) – ”Hotararea Tolstoy Miloslavsky VS. Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord – Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 13.07.1995.

 

Avocat Carmen STOICA